mi se spune destul de des ca sunt meticuloasa si mi se recunoaste in repetate randuri spiritul organizatoric ca fiind un merit al firii mele, dar cateodata stau si ma gandesc daca nu se intoarce totul impotriva mea
spre exemplu, in viata mea toate ierarhiile sunt foarte clare, duc o existenta cladita pe meritocratie si ma abat de la ea doar cand intampin ineditul sau vreun studiu de caz prea ofertant
imi permit sa ma joc cu deciziile, prioritatile, investitiile si reactiile mele precum un laborant cu toti colorantii sai de lamele
iar ce vad cateodata la microscop ar putea constitui subiectul unei teze de doctorat despre umanitate 
e drept ca asta o stiu doar eu, pentru ca nu-mi iese mai deloc transferul de stari si trepte de la mine spre ceilalti – decat atunci cand se acumuleaza prea mult(e), se sedimenteaza ce trebuie si ce da pe dinafara e la discretia ochiului celor care ma inconjoara; zic ochiului si nu ochilor, pentru ca oricine se poate uita, dar putini sunt cei care vad, iar din spatele unor lentile, viata intotdeauna se vede distorsionat
curios, ca am dioptriile cu plus; ma face oare asta sa vad mai mult decat muritorul de rand?
posibibil.
