efectul Noisettes persistă!
efectul Noisettes durează muuult după terminarea concertului… nu mă-ndur s-adorm, deşi m-am pus în pat de când am venit acasă.
ştiam de trupă, îi tot ascultam pe Guerrilla, dar nu cred că se aştepta cineva ca Shingai&Co. să aibă o prestaţie pe scenă într-atât de reuştită! la fel şi Codeine Velvet Club, cei care au cântat în deschidere.
n-am somn. i-am pus pe repeat în playlist şi-i ascult, ascult, ascult, ascult 
sau că voi face lacul lebedelor în ploaie, alături de cele câteva curajoase care n-au dat înapoi când au auzit înştiinţarea de cod galben dinaintea evenimentului – era totuşi un concert gratuit!
şi tot gratuit le-am făcut şi noi reclamă sponsorilor care aveau bannerele agăţate pe la Romexpo şi numai bune de a ne proteja măcar capetele timp de aproape 3 ore, cât a durat toată distracţia – iată cum se creează legătura emoţională cu brandul-umbrelă! 
aveam casetofon, eram in gimnaziu si stateam ore-n sir pe covor, la mine-n camera.
iar cele mai ascultate casete erau cele doua albume Vama Veche – Nu am chef azi si Vama Veche. nu numai ca stiam versurile integral, dar invatasem inclusiv cand sa-mi modulez vocea, in timpul cantecului, pentru a-l imita cat mai bine pe solist. iar cand venea Vama Veche in Iasi, in concerte, eram cea mai fericita! n-o sa uit niciodata cum au dat foc studentii din T17 – cel mai mare camin din tara! – la cearsafuri, cand canta Vama Veche Nu am chef azi.
n-am inteles nici pana acum gestul lor, dar la momentul respectiv l-am perceput ca pe o mare declaratie de libertate, fara sa-mi pun problema dorintei lor de evadare. evadare din ce? a fost necesar sa ajung in Bucuresti, la facultate, pentru a putea cumva empatiza cu studentii aceia…
intre timp, Vama Veche a devenit Vama si Trupa Veche, insa Tudor Chirila a ramas o personalitate de sine statatoare, pentru care am in continuare acelasi respect si aceeasi afectiune de fan cinstit.
asadar, la multi ani, Tudor Chirila!
acesta-i sloganul care m-a adus aseara in sala Ateneului Roman – o frumoasa schimbare fata de anul trecut, cand sloganul a fost “binele o duce rau in Romania”.
minunata-i limba romana, pe cuvant! ma intreb doar ce impact ar fi avut o simpla inversare de cuvinte:
e mult mai bine decat crezi. nu cred!
e mai mult bine decat crezi. serios?
trecand peste aceasta revelatie de gramatica, mi-a placut la Gala Societatii Civile! lume buna, n-am ce zice – am stat alaturi de soprana Felicia Filip, am fost cu adevarat privilegiata! – proiecte si mai bune si-un generic pentru fiecare sectiune de concurs, atat de reusit, incat mi-a ramas si-mi va ramane multa vreme in memorie.
n-am castigat nimic cu niciunul din proiectele inscrise in competitie, dar seara a fost in continuare reusita.
la cat mai multe!
dooooorm.
dorm. dorm. dorm. dorm pe mine acum, în miezul zilei, când, la cum mă cunosc, ştiu c-ar trebui să am cel mai mare randament din zi, că doar m-am născut în jurul acestei ore şi bioritmul ţine cont de ora naşterii.
eu în schimb fac eforturi să-mi ţin capul pe umeri şi nu pe masă.
… şi mă aflu în starea asta mulţumită astrului nocturn, care nu m-a lăsat să închid un ochi până la răsărit.
eu nu cred în zodii, da’ chiar încep să-mi pun problema dacă luna n-are într-adevăr ceva cu mine, mai ales atunci când e plină! killer moon!
deja nu-mi mai permit să trăiesc exclusiv în lumea mea apolitică şi ruptă de realitatea înconjurătoare. oriunde îmi întorc capul: monitor, ecran, tarabe cu ziare sau ştiri la metrou, văd numai informaţii despre cât de rău o ducem şi, mult mai important şi mai puţin redundant, despre cât de “şi mai rău” urmează s-o ducem.
adineaori citeam un articol despre “cea mai neagră zi a bursei de la Bucureşti” din ianuarie 2009 până acum…
nu mă pricep eu să descifrez indicii BET, BET-FI şi care or mai fi, în schimb, la cromatică-s as, iar negru, oricât de mult mi-ar plăcea mie, nu are un impact pozitiv…
cumva, precizarea de timp mă linişteşte… dacă-i doar din ianuarie 2009, înseamnă că au fost zile şi cu nuanţe mai închise, nu?
lenevit uşor în pat, apoi plimbat prin parc – este uimitor cu câtă energie te pot umple, doar lăsându-se priviţi, copiii ieşiţi la plimbare cu părinţii sau bunicii – apoi văzut câteva filme puse de mult pe lista de aşteptare, şi-n cele din urmă găsit de treabă prin bucătărie – numai bine, că seara m-am trezit vizitată de prieteni care au acceptat să fie puşi la masă!
dacă n-aş şti mai bine, aş zice că nici n-a fost o zi de luni!
trăiască sărbătorile legale!
azi e prima zi de Rusalii
mâine va fi prima zi liberă de Rusalii!
de fapt, stau şi mă întreb, în urma citirii art. 53 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010, de ce, dacă această hotărâre a intrat în vigoare din 2007, abia în 2010 simţim ziua de luni, a doua zi de Rusalii, liberă – aşa cum ar fi trebuit s-o simţim şi-n ultimii trei ani, în special în 2007, când nu era criză economică, aşadar nu era nevoie nici de artificii salariale, care să mai ţină angajaţii pe la casele lor încă o zi în plus pe an.
cumva, mi-e greu să cred că edilii noştri sunt atât de bisericoşi încât să se fi gândit ei: ia să-i dăm românului o zi în plus, răgaz să-i tihnească praznicul împărătesc la care ia parte cu ocazia Pogorârii Sfântului Duh – căci asta se sărbătoreşte, de Rusalii, în calendarul creştin ortodox.
cine ştie, poate-or fi mai duşi la biserică decât mine duminica!
oricum, nu cobesc, ci mă bucur de-o zi liberă
aruncând o privire la oferta de concerte din vara aceasta, mă simt ca un puşti într-o cofetărie: decisions, decisions…
Pink Martini, Massive Attack, Faithless, Metallica – toate-s trupe care revin în România.
asta spune destul de multe despre public, nu? că organizatorii diferă.
ce nu-mi place mie însă e asocierea cu câte o marcă de bere… Tuborg Green Fest, Ciuc Summer Fest, Beck’sperience… urâtă găselniţă de marketing… cel puţin în cazul Ciuc Summer Fest, artiştii invitaţi se aseamănă izbitor cu lista confirmată pentru ce-ar fi trebuit să fie B’estFest 2010.
suspectă asemănare, nu găsiţi?
oricum, în ce mă priveşte, cea mai ok idee le aparţine celor de la Beck’s.
concert gratuit, dar cu acces pe bază de invitaţie nominală, solicitată online: îţi selectezi publicul, fără însă a impune un buget.
costul printării unei invitaţii primite pe mail mă gândesc că e totuşi mai scăzut decât cel al unui bilet la eveniment 
m-am decis să-i acord o nouă şansă acestui “blog de jucărie”, cum îmi place mie să-l alint, în urma recomandării primite de la un prieten, blogger şi el, mult mai perseverent decât mine: www.banipepost.ro
numele domeniului este chiar sugestiv, dar Toma necredinciosu’ din mine m-a îndemnat să intru pe site şi să mă conving cum funcţionează
“BLOGGERI: Visul vostru a devenit realitate! Puteţi sta acasă şi primi bani.” sounds too good to be true!
partea cu statul acasă nu mă caracterizează (pentru mai mult de 3 zile consecutiv), în schimb, să emit opinii documentate şi argumentate şi, pe deasupra, să mai primesc şi bănuţi pentru această minunată îndeletnicire… asta da activitate care să-mi placă!
aşadar, să plouă cu lingouri de aur, zic!
